Christa McAuliffe, sau cum s-a sfârșit tragic proiectul Teacher in Space. Dezastrul NASA

La 28 ianuarie 1986, NASA, prin proiectul Teacher in Space, a trimis în spațiu, cu naveta Challenger, un grup format din șapte membri, printre care și Christa McAuliffe, profesoară și astronaut american. Nava spațială a explodat la doar 73 de secunde după decolare, în urma dezastrului pierzându-și viața, inevitabil, toți cei șapte oameni aflați la bord, sub privirile oamenilor din toată lumea. Evenimentul era urmărit în direct la televizor.

Teacher in Space Project era un program pe care președintele Ronald Reagan îl anunțase încă de la 27 august 1984, scopul lui fiind acela de a inspira elevii, de a onora profesorii și de a genera interes pentru matematică, știință și explorarea spațiului. Proiectul presupunea, prin urmare, selectarea unor profesori care să zboare ca specialiști în sarcini utile în misiunile navetei spațiale, după misiune aceștia urmând să revină în clasele lor pentru a împărtăși experiența spațială cu elevii.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Proiectul a stârnit un foarte mare interes, deoarece peste 10.000 de aplicații au fost trimise la NASA de către profesorii interesați. Procesul de selecție a presupus reducerea numărului de candidați prin diferite etape până când au fost aleși zece finaliști pentru formare. Christa McAuliffe (1948 – 1986), cetățean arabo-american de origine libaneză, profesor cu studii sociale în cadrul Concord High School din New Hampsire, a fost în cele din urmă selectată ca primul profesor în spațiu pentru acest program, sarcina ei în cadrul misiunii fiind aceea de învăța cum să trăiască în spațiu și, de asemenea, să exerseze lecțiile de știință pe care urma să le predea în fața camerei în timp ce se afla în nava spațială. În aplicația ei, Christa propusese să țină un jurnal în trei părți al călătoriei sale, urmând să descrie pregătirea prin care va trece, relatând detaliile zborului propriu-zis și apoi sentimentele și experiențele sale la întoarcerea pe Pământ. În plus, intenționa să țină cel puțin două lecții în timp ce se afla la bordul navetei spațiale, care urmau să fie transmise în direct studenților din întreaga lume, iar în cele nouă luni de la întoarcerea acasă urma să țină prelegeri studenților din Statele Unite.

„Nu se întâmplă des ca un profesor să rămână fără cuvinte”, a declarat McAuliffe după ce vicepreședintele George H.W. Bush a anunțat selecția sa la 19 iulie 1985.

După tragedia din 1986, NASA a anulat proiectul, pentru ca în 1998 să revină cu un nou program, Proiectul Astronauților Educatori care, spre deosebire de predecesorul său, cerea educatorilor selectați să renunțe la cariera didactică și să devină specialiști de misiune cu normă întreagă la NASA. Primii trei profesori astronauți au fost aleși în octombrie 2004: Joseph Acaba, Richard Arnold și Dorothy Metcalf-Lindenburger. Mai târziu, Barbara Morgan, o profesoară care a fost candidatul de rezervă al lui McAuliffe pentru proiectul „Profesorul în spațiu”, a mers în spațiu prin intermediul programului din 2007. În 2010, profesoara de științe Dottie Metcalf-Lindenburger a zburat în spațiu în calitate de specialist de misiune pe Discovery, petrecând mai mult de 362 de ore în spațiu.

Christa McAuliffe, în vârstă de 36 de ani, care era căsătorită și avea doi copii, a fost aleasă pentru proiectul „Profesor în spațiu” nu pe baza pregătirii sale științifice, ci pentru capacitatea de a intra în contact cu oamenii și de a stârni entuziasmul față de explorarea spațiului. După ce a intrat în program, a urmat cursuri de pregătire alături de astronauți experimentați la Centrul Spațial Johnson al NASA pentru misiunea sa la bordul navei Challenger. McAuliffe era foarte entuziasmată de oportunitatea care i se oferise, fiind nerăbdătoare să efectueze experimente și să predea lecții din spațiu elevilor din întreaga Americă.

Evenimentele care au condus la dezastru

Lansarea navei Challenger fusese deja amânată de mai multe ori din cauza unor probleme tehnice și a condițiilor meteorologice. În dimineața zilei de 28 ianuarie 1986, în ciuda îngrijorărilor inginerilor cu privire la temperaturile scăzute de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, NASA a decis să continue lansarea. Nava a decolat, iar mulțimea a aplaudat; dar apoi a urmat o explozie. Un nor de fum a fost văzut emanându-se din partea dreaptă a rachetei de propulsie solidă (SRB). Acest nor a fost identificat ulterior ca fiind cauzat de gazele fierbinți care se scurgeau dintr-o îmbinare a unuia dintre SRB din cauza unei garnituri O-ring defecte. O-ring-urile nu fuseseră proiectate să funcționeze corect în condiții de vreme rece, iar în acea zi fatidică, temperaturile erau neobișnuit de scăzute, făcând astfel ca O-ring-ul să se întărească și să își piardă elasticitatea, permițând gazelor fierbinți evacuarea și, automat, compromiterea integrității structurale a navei. Deși mulți telespectatori au crezut că echipajul a murit pe loc, investigațiile ulterioare au arătat că echipajul a supraviețuit probabil exploziei inițiale în cabina intactă și s-a prăbușit spre moarte.

Dezastrul Challenger a avut consecințe profunde asupra NASA și a explorării spațiale în ansamblu. A dus la suspendarea programului navetei spațiale timp de peste doi ani, în timp ce se efectuau investigații și se reevaluau măsurile de siguranță. Tragedia a evidențiat, de asemenea, probleme în cadrul proceselor decizionale și al culturii organizaționale ale NASA.

NASA a implementat numeroase schimbări menite să îmbunătățească protocoalele de siguranță și să prevină incidente similare în viitor, inclusiv reproiectarea componentelor critice ale navetei, îmbunătățirea comunicării între ingineri și conducere, înființarea unui comitet independent de supraveghere (Comisia Rogers) și instituirea unei culturi de siguranță mai puternice în cadrul organizației.

Christa McAuliffe nu a fost primul astronaut netradițional al NASA. În momentul în care a urcat la bordul navetei Challenger, NASA oferise deja unor personalități politice locuri în zborurile navetei spațiale, în încercarea de a obține publicitate și finanțare. Senatorul Jake Garn, prințul saudit Sultan ibn Salman Al Saud și congresmanul Bill Nelson (care a devenit administrator al NASA în 2021) au plecat cu toții în spațiu în misiuni ale navetei între aprilie 1985 și ianuarie 1986.

Surse:

https://www.history.com/news/christa-mcauliffe-challenger-teacher-space

https://www.britannica.com/biography/Christa-Corrigan-McAuliffe

Vă mai recomandăm să citiți și:

NASA a contribuit cu o sumă astronomică la economia Statelor Unite în anul fiscal 2023

Acordurile Artemis ale NASA pregătesc terenul pentru cooperarea spațială globală

Un satelit NASA a inspectat un nor ciudat care se formează mereu în același loc

NASA pune la bătaie 3 milioane de dolari pentru cine reușește să rezolve o problemă uriașă cu misiunile pe Lună